Anul de gratie 1991, sau de ce suntem uneori “old school”

Am facut aceasta lista acum mai mult de un an, gandindu-ma sa scriu cateva cuvinte despre ea la un moment dat. N-am avut timp si nici vreo cine stie ce inspiratie. Bine, nici acum nu am, dar avand in vedere ca ieri, 12 august, s-au implinit 28 de ani de la lansarea Metallica din 1991 (“Black Album”), am zis sa incerc. Iar azi se implinesc 28 de ani de cand caseta a intrat in colectia mea, la o zi dupa lansare :).

Ma gandeam la un moment dat ca in zilele noastre muzica nu mai are asa de mare impact emotional (sau de alta natura) asupra noastra ca acum 30 de ani, de exemplu. Cauzele sunt multiple. Atunci ascultam fiecare nou album de zeci de ori, cu versurile in fata, acum de-abia daca mai imi aduc aminte cum a sunat ultimul album ascultat din lista de Spotify, album pe care 99% nu il voi mai asculta vreodata din proprie initiativa, pentru ca am in lista multe altele pe care nu am timp fizic sa le ascult. Deci este si foarte multa informatie, si extrem de accesibila.

Dar poate mai este si altceva, si anume calitatea. Daca ne uitam la lista este imposibil sa nu recunoastem ca avem de-a face cu albume de referinta ale artistilor respectivi, de fapt albume definitorii pentru toate genurile si subgenurile rock. Multi artisti nu au mai reusit sa se ridice la nivelul atins pe aceste materiale. Sunt albume definitorii pentru intreaga muzica contemporana! Si, atentie, toate acestea DOAR intr-un singur an, 1991!

Sa luam cateva exemple. Metallica cu “Black Album”, nu exista comentarii pentru el. Sepultura si “Arise”, bai nene ce headbang era pe la chefuri. Guns’n’Roses cu “Use Your Illusion”, de data asta blues-uri pe la chefuri :). Nirvana cu “Nevermind” si rockoteca de pe Lipscani, de la Rapsodia. Ozzy Osbourne – cine nu stie intr-ul de bass de la “No More Tears”? Skid Row si “Slave to the Grind”, ultimul lor album sanatos. Queen si “Innuendo”, chiar ultimul album. Red Hot Chili Peppers si “Blood Sugar Sex Magik”. Soundgarden si “Badmotorfinger”, their break-through album. Death si “Human”, nici aici nu exista cuvinte. Mr Big cu “Lean Into It” si hitul “To Be With You”, probabil HITUL lor. Primus cu “Sailing the Seas of Cheese” cu celebra “Jerry Was a Race Car Driver”. Anthrax cu experimentul reusit “Attack of the Killer B’s” si colaborarea cu Public Enemy. Van Halen cu F.U.C.K. si hitul “Right Now”. De mentionat, in paranteza, ca majoritatea acestor albume erau serios reprezentate pe MTV. Apoi Alice Cooper si “Hey Stoopid”, impreuna cu “Trash” fiind albumele de revenire in spotlight si probabil apogeul carierei. Rush si “Roll the Bones”. Europe cu “Prisoners in Paradise”. Corrosion of Conformity cu “Blind”, albumul ce a prefatat “Deliverance”-ul. Dismember cu excelentul debut “Like an Ever Flowing Stream”, pionerii Swedish death metal. Suffocation si ei la debut cu “Effigy of the Forgotten”. Motorhead si clasicul “1916”. Armored Saint cu excelentul John Bush si “Symbol of Salvation”. Morbid Angel cu albumul secund “Blessed Are the Sick”. Overkill cu celebrul “Horrorscope”. Atheist si incredibilul “Unquestionable Presence”. Bathory cu “Twilight of the Gods”. Deja ma trec fiori … Cathedral cu “Forest of Equilibrium”. Paradise Lost cu excelentul “Gothic”. Cannibal Corpse cu “Butchered at Birth”. Immolation cu “Dawn of Possession”. Vai, cat death metal de calitate! Cum ziceam, Bolt Thrower cu “War Master”. Entombed, pionierii Scandinavian death metal, cu “Clandestine”. Crowbar cu debutul “Obedience thru Suffering”. Helloween cu “Pink Bubbles Go Ape”. Lacrimosa cu “Angst”. Metal Church si “The Human Factor”. Prong si “Prove You Wrong”. Savatage si excelentul “Streets – A Rock Opera”. Type O Negative cu debutul “Slow, Deep and Hard”. Fates Warning cu Parallels. Pestilence cu inegalabilul “Testimony of the Ancients”. Si ar mai fi multe … albumele de debut Grave, Massacre, Unleashed, Gorguts, apoi David Lee Roth, Kyuss, White Lion, The Cult, Iced Earth, Dark Angel, Monster Magnet, Darkthrone, Autopsy, Warrior Soul, Mortification, U.D.O., Pitchshifter, Loudness, Tesla si multe altele.

Revin … nu este vorba de cele mai bune albume din istorie, ci doar ALBUMELE LANSATE INTR-UN SINGUR AN, 1991! Recitind lista mi se pare absolut incredibil. Cred ca nu mai putem strange atatea albume de referinta nici macar in decade. Poate nici in ultimii 20 de ani. Iar chestiile astea s-au lansat intr-un singur an… Cu toate astea, nu stiu daca a fost 1991 un an iesit din comun, caci nu am avut vreun Iron Maiden, Alice in Chains, Slayer etc, cred ca toata decada 1988-1998 a fost foarte una foarte creativa (la fel ca si decadele anterioare, dealtfel).

Acum, evident, totul este subiectiv, gusturile nu se discuta, dar cred ca nu poate cineva sa conteste influenta acestor albume asupra a tot ceea ce a urmat de atunci in muzica rock. Iar daca esti unul care a trait activ acele vremuri si devorai muzica imediat cum o gaseam (multumim MTV si Piata Romana!), atunci este de inteles de ce unii dintre noi raman oarecum ancorati in muzica acelei perioade. Si nu este doar nostalgia, este totusi clar ca multe din varfurile creative ale principalilor artisti nu au mai fost depasite de atunci. Si nici in muzica rock in general. Am trait ISTORIA. Da, s-au mai nascut artisti si trupe intre timp, s-au inventat multe genuri si subgenuri, generatiile mai tinere au, poate, alte repere. Nu este nimic gresit la nici una din parti. Chiar astept sa citesc in continuare noi pagini din aceasta istorie. Rock on!

LE: am mai adaugat albume direct in lista de mai jos de pe Spotify

Comments

comments

Powered by Facebook Comments

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.